Categorii Forum
Prima pagină
Forumuri Divahair
Frumusete & Stil
Sanatate
Dieta & Fitness
Relatii & Sex
Familie & Ingrijire copii
In bucatarie & Casa
Divertisment & Timp liber
Discutii generale
Intreaba expertul!
Intreaba Expertul tau in make-up
Intreaba Expertul hair-stylist!
Intreaba Expertul Feng Shui!
Intreaba Expertul in chirurgie estetica
Intreaba Expertul dermatolog
Concursuri
Concursuri
   

Poezia

Aici se poarta toate discutiile off-topic.

Moderatori: gabipo, denisavasilescu

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Lun Mai 09, 2011 8:57 am

Destin
de Demostene Botez

De drumuri lungi si aspre obosit,
La capatul pamantului, in soare,
Pe tarmul marii cald am poposit,
Ca toamna, niste pasari calatoare.
Inalte valuri - fiare mari de plug -
Spumoase brazde peste tarm rastoarna.
Ca niste lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreaga se intoarna.
Vreau singur sa pornesc in larg, si parca
Sa-mi desfasor tot sufletul in vant,
Dar simt cumplit ca trupul meu e-o barca
Cu ancori grele prinsa de pamant.
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mar Mai 17, 2011 9:27 am

De ce mor frunzele?
de Elia David

Aşa galbene cum le vezi,
frunzele au curajul să cadă,
să se adune în grădini sau pe stradă,
să-şi aleagă cea mai iute pasăre migratoare
după care, în stoluri,
să zboare
Pentru că frunzele nu mor niciodată,
doar se despart, hotărâte,
de o lume uscată
Şi tare se mai grăbesc,
înfruntând arşită, vijelii, geruri şi ploi,
ca să-i aducă lumii
verdele înapoi.


De ce este iarba aşa de frumoasă?
de Elia David

Iarba este aşa de frumoasă
pentru că ea nu stă niciodată în casă,
pentru că respiră aerul foarte curat
pe care dimineaţa i l-a lăsat
Când noi încă dormim,
fiindcă începe o zi obositoare,
firul de iarbă se strâmbă deja la bobul de rouă
sau se duelează cu o rază de soare.
Orice vrăbiuţă poate să dea mărturie
că firul de iarbă... aşa este el din copilărie!
Deşi un fir, cu încă un fir,
atunci când adie vântul,
fac să pară că iarba mai are puţin
şi lasă în urmă pământul.


De ce zboară păsările pe cer?
de Elia David

De ce zboară păsările pe cer?
Nu ţi-am spus?
Pentru ca puiul de om să înveţe
să privească în sus
Nu să stea...
cu ochii înfipţi în pământ –
uite-aşa!
Ca peştii înotând în văzduh prima oară...
atât de frumoase sunt păsările
când zboară
printre colonii de nori îngheţati
printre sori cuprinşi de văpaie
printre căluţii de zare liberi
sau înhămaţi
cu şiraguri din perle de ploaie.
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mie Aug 03, 2011 7:59 am

Sunt un pacatos, parinte!
de Ion Minulescu


La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si se roaga: - Fie-ti mila
De un suflet pacatos!

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, am pacatuit !

- Ai furat ? intreaba popa
- Nu prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hopa
In gradina c'o muiere !

- Vai de mine, vai de mine...
Greu pacat ai savirsit...
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate vei fi mantuit.

- Nu pot, a raspuns Arvinte
Sa-mi fac chinul si mai greu
Nu pot s-o divulg Parinte
Ca ma bate Dumnezeu !

......Era'nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar...

- Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan, de peste drum ?
- Nu pot s-o divulg ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

.....Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit...

- Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
- Cere-mi tot, ba chiar si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

......Durdulie, 'mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

- Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
- Oh! Degeaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !

O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat!

- Bine, du-te, mediteaza,
Si vii miine mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza!
- Sarut dreapta ! Si s-a dus.

Ajungind in colt, ca vintu'
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care ntreaba: -Ei, Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?

- Inca nu ! raspunse Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Sâm Sep 10, 2011 9:22 am

Cantec
de Cincinat Pavelescu

Un fluviu calm as vrea sa fiu,
Un fluviu calm cu ape line,
Sa ninga luna peste mine
In clare nopti, argintu-i viu.

Si tu, o insula sa fii,
O insula de roze pale
Sa zboare-adeseori petale
Pe linul undei aurii.

O insula de flori si soapte
Muiate-n aer de amurg…
Si eu, in jurul tau sa curg,
Mangaietor ca si o noapte.
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

gmd
 
Mesaje: 12
Membru din: Mie Aug 10, 2011 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gmd » Lun Sep 12, 2011 6:40 pm

dana68 scrie:
Bucuraţi-vă
de Dumitru Matcovschi

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.
Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viaţa ne este.

Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-u băiat floare şi-a pus la pălărie.
Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moşneag, tace-n toiag, alb ca troianul.

Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dînsul?
Noi am ştiut zborul înalt, dorul şi plânsul...

Zilele trec, zilele vin... Ce v-a rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de păine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viaţa descreşte.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbeşti,
el se grăbeşte.

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi.
Bucuraţi-vă de-un cântec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucuraţi-vă o viaţă
de lumina dragostei...


Mi-au placut mult aceste versuri in interpretarea deosebita a cantaretilor Doina si Ion Aldea Teodorovici !

gmd
 
Mesaje: 12
Membru din: Mie Aug 10, 2011 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gmd » Lun Sep 12, 2011 6:43 pm

dana68 scrie:
alfi scrie:Nu imi place nimic ce e scris de Paunescu :x


In modul in care spui,cred ca nu ti-a placut persoana lui!
Spun asta pt ca si mie mi s-a intamplat sa nu imi placa un poet ca si om.Dar am trecut dincolo de acest sentiment si am cautat sa gasesc frumosul in versurile pe care le-a scris,facand abstractie de autor.E foarte usor!Daca iubesti poezia buna nu conteaza cine a scris-o.


Foarte adevarat ! Nu conteaza neaparat cine, ci ce a scris...

gmd
 
Mesaje: 12
Membru din: Mie Aug 10, 2011 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gmd » Lun Sep 12, 2011 6:45 pm

gabriela2310b scrie:Le Pont Mirabeau
(Guillaume Apollinaire )

Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure


O poezie de care mi-amintesc cu placere, am studiat-o in liceu, la literatura universala ! Cand o recitesc, gandul imi fuge spre acei ani frumosi...

gmd
 
Mesaje: 12
Membru din: Mie Aug 10, 2011 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gmd » Lun Sep 12, 2011 6:49 pm

anna_d scrie:
dana68 scrie:Oricum

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali şi egoisti...
Iarta-i, oricum.

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intentii ascunse...
Fii bun, oricum.

Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi şi dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum.

Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum.

Ceea ce construiesti in ani, altii pot darama intr-o zi...
Construieste, oricum.

Daca gasesti linistea şi fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care il faci astazi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine, oricum.

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de-ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este intre tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.


poezie de Maica Tereza



Foarte frumoasa poezia!


Este, intr-adevar, o poezie frumoasa, deosebita !

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Dum Oct 09, 2011 10:56 am

Ninge!
Otilia Cazimir

Ssst!… Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:

- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor…
- Oare-a nins?

E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai…
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Lun Noi 14, 2011 11:22 am

Zaharia Stancu - Om in amurg

Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.

Acum sunt un om in amurg
Piei din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.

Fiece zi are amurg
Fiece zi are si zori
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.

Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Vin Dec 16, 2011 10:30 am

Rondelul meu
de Alexandru Macedonski

Cand am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, caci ma simt iubire,
Sunt mare, caci ma simt uitare.

Esti mare cand n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Cand ti-este inima iubire,
Cand ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem in nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mar Apr 10, 2012 8:56 am

Cincinat Pavelescu - Reantorcerea


Ai vrut sa viu, si am revenit.
Casuta alba ma primeste
Zâmbind din pragu-i înflorit.

Si lacul, care oglindeste
Un colt din cerul infinit,
Ma recunoaste, desi chipul
Mi-l vad în ape-mbatrânit!
Uite, ciresii din livada,
Din umbra-n care stau pititi,
Ce blând s-apleaca sa ma vada!
O, câte craci le-am rupt cu zmeul,
Cu câte pietre-n ei n-am dat,
Dar toate toamnele trecute
O primavara le-a-ngropat!

Si câinele de lânga vatra,
Batrân si el, m-a-ntâmpinat
Nelinistit, dar nu ma latra.
Padurea, parca de arama
În toamna care s-a lasat,
Pe glasul vântului ma cheama.
Ca niste pasari ostenite
Se strâng un stol de amintiri,
Si-un val de tainice simtiri
În ochi o lacrima-mi trimite…
Podoaba florilor e moarta,
Dar tot e vesela gradina
Amurgu-si tremura lumina
În frunza duzilor din poarta.

Aici e bine. Simt ca viata
Mi-ar curge lina si cuminte;
Aici e bine. Ma simt tânar
Naiv si bun ca mai-nainte.
Da, tot mi-e scump aicea: casa,
Gradina, câmpul si padurea.
Dar ce gând rau îmi striga-n taina:
Ca fericirea e aiurea?!
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mie Apr 25, 2012 10:28 am

Puiul
de Costache Ioanid

Am transcris aceasta poezie intr-o forma asemanatoare textului pentru a fi citita mai usor si pentru a parea mai scurta.Cu alte cuvinte,am facut economie de spatiu,cu scuzele de rigoare pentru ca am "stricat" forma initiala.Oricum mesajul ramane.

Imagine

Trist şi singur în găoace,puiul galben-auriu a simţit într-un târziu că-i stingher,că n-are pace.A simţit că lumea lui tot mai strâmbă nu ştiu cum,se face...
"Ce-o fi asta?"se gândi."Cum de m-a ajuns năpasta să trăiesc într-o mărgică,într-o casă tot mai strâmbă,tot mai mică?...Să nu pot să-mi aflu loc nici pe faţă,nici pe spate.Şi să-mi crească,după toate,uite ce nătâng de cioc!Ce vrei tu? Vorbesc cu ciudă eu cu ciocul,ca un prost...Însă ciocul ce s-audă? Cade-n stânga,bate-n dreapta şi-mi atârnă ca o bârnă fără rost.Mi-ai ieşit şi doi ochi mici.Ce să fac cu ei aici?Mi-au crescut şi aripi grele.Ce să fac aici cu ele? Iar sub pântec,la picioare,se făcură nişte ghiare...lungi... cu vârfu-ncovoiat...Simt că toate-n pântec mi-au intrat!Doamne,pentru ce mi-ai dat daruri care-mi sunt povară?..."Şi,lăsat pe partea stângă,a-nceput uşor să plângă puiul pentru-ntâia oară...
*
Dar deodată,în găoc,bate cineva de-afară...Cioc!Cioc, cioc!Inima în pui se zbate,
se-nfioară.Cine...oare cine bate?...Cu un tremur ca de-o vrajă,a bătut şi puiu-n coajă.Uite!Sub ciocănituri solide se deschide o fereastră!Doamne,ce privelişte măiastră!Apoi uite-acum cât loc...unde poate să alerge să se joace,să se culce...
Iar un glas atât de dulce,glas de mamă...andantino,iată,îi vorbeşte:Vino...
Şi sări degrabă puiul din bârlogul vieţii vechi.O, acum cât e de bine să ai ochi,
să ai urechi!...Ce frumoasă e lumina!...Parc-ar vrea în piept s-o soarbă.Asta ce-i?
Un fir de iarbă...Iar acolo?E grădina...Şi-nălţând privirea-n soare,puiul,suflet de pripas,a bătut din aripioare şi-a făcut întâiul pas.Iar apoi,dup-o clipită,a zărit într-un arbust o grăunţă rumenită.Mm!Da´ bună e la gust!Iar colea, o gâză mică pe un fir de busuioc.Doamne,ciocuşorul totuşi nu e...nu e rău de loc!Dar aici în noua ţară,
ce s-ar fi făcut el oare fără aripi, fără ghiare,fără vechea lui povară din căsuţa cea sihastră? Bietul pui...
*
Fraţii mei,povestea lui nu-i decât povestea noastră...Cinste,curăţie,milă,jertfă, inimă umilă,lacrimi grele,bunătate,şi suspine după stele,bine,dar acestea toate...
ce să faci aici cu ele?Să fii mut ca oaia-n strungă,cu răbdare (îndelungă!),
să nu fugi după avere,după nume,să iubeşti pe cel ce-i gata,de-ar putea,
să te sugrume,bine,dar acestea toate...ce să faci cu ele-n lume?Când sub soare are preţ numai zâmbetul isteţ,numai vorba îndrăzneaţă,numai paşii rari şi grei,
numai mâna cu mănuşă care trage la cenuşă de la toţi pe turta ei;da,când viaţa e-o berbuncă unde toţi străbat răscrucea şi în calea ta aruncă spini şi cioburi
fără număr,tu,să-ţi iei în taină Crucea şi s-o duci umil pe umăr...suspinând discret,
cuminte,sub scuipatul de ocară...O, Părinte,Creatorule-ndurat,oare pentru ce ne-ai dat daruri care sunt povară?
*
Imagine
Pentru ce?Nu ştii?Aşteaptă...Vine-o clipă,un soroc,când la marginile lumii cineva din cer va bate...Cioc!...Cioc, cioc!Şi-n acest străvechi găoc se va face o fereastră
către lumea cea măiastră.Şi-atunci,frate,cât va fi de bine să ai pieptul cu suspine,
să ai umerii cu Cruce,să ai tâmplele cu spini,să ai faţa toată plină de a lacrimilor salbe!Căci acestea toate, toate,se vor face... aripi albe şi tunică de lumină
şi cunună de rubini şi toiag de-mpărăţie,care ştie lumi să-nfrunte (după cum Ioan ne-a spus!)când ne va sclipi pe frunte numele etern,HRISTOS IISUS!
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Lun Iun 18, 2012 12:52 pm

Nichifor Crainic
Mama de departe

Lânga lacul larg-înfiorat si pal,
Te-am vazut în toamna ramânând pe mal,
Profilata trist pe cerul sângeriu,
Printre foi cazute prea de timpuriu,
Cu naframa-n care cautai sa-ngropi
Sfâsiatul suflet risipit în stropi,
Mama de departe.
Si de-atunci mereu
Lacrimile tale cad în gândul meu :
Frunze vestejite peste lacul pal
Turburându-i vesnic sfarâmatul val.


Daca doresti aceasta, fie !
Rabindranath Tagore

daca doresti aceasta, fie
mi-oi intrerupe cantecul.
daca iti face inima sa bata
mi-oi ascunde ochii de fata ta.
daca deodata-n umblet te impiedic
pasi-voi mai alaturi, pe-alta cale.
daca te stanjenesc la impletirea florilor
voi da ocol gradinii tale.
daca-ti fac apa jucausa si salbatica
n-o sa-mi mai apropii barca de malul tau.


Nu-ti este tie harazit
Rabindranath Tagore

nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ai scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari.
ii smulgi petalele, si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile la vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o mireasa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu.
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Dum Oct 28, 2012 10:41 pm

Costache Ioanid – Eu nu sunt mai mult …

Eu nu sunt mai mult decat fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutura clipa din timpul deplin,
Surade si cade si altele vin.

Eu nu sunt mai mult ca un fir de parang.
ce coasa il taie si furcile-l strang.
Tarana ramane si uita de el,
si alt fir se-nalta si moare la fel.

Eu nu sunt mai mult ca o umbra-n abis.
Dar drumul spre stele oricand mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafar cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea insa e scris Dumnezeu!



Ştefan Augustin Doinaş – Astăzi ne despărţim

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău …

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul …
"Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."

AnteriorUrmătorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori

 
cron