Categorii Forum
Prima pagină
Forumuri Divahair
Frumusete & Stil
Sanatate
Dieta & Fitness
Relatii & Sex
Familie & Ingrijire copii
In bucatarie & Casa
Divertisment & Timp liber
Discutii generale
Intreaba expertul!
Intreaba Expertul tau in make-up
Intreaba Expertul hair-stylist!
Intreaba Expertul Feng Shui!
Intreaba Expertul in chirurgie estetica
Intreaba Expertul dermatolog
Concursuri
Concursuri
   

Poezia

Aici se poarta toate discutiile off-topic.

Moderatori: gabipo, denisavasilescu

Avatar utilizator
gabriela2310b
 
Mesaje: 6251
Locaţie: Chelles
Membru din: Joi Aug 27, 2009 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gabriela2310b » Dum Iun 06, 2010 10:23 am

Abat-jour

(Paul Geraldy )

Tu demandes pourquoi je reste sans rien dire ?
C'est que voici le grand moment,
l'heure des yeux et du sourire,
le soir, et que ce soir je t'aime infiniment !
Serre-moi contre toi. J'ai besoin de caresses.
Si tu savais tout ce qui monte en moi, ce soir,
d'ambition, d'orgueil, de désir, de tendresse, et de bonté !...
Mais non, tu ne peux pas savoir !...
Baisse un peu l'abat-jour, veux-tu ? Nous serons mieux.
C'est dans l'ombre que les coeurs causent,
et l'on voit beaucoup mieux les yeux
quand on voit un peu moins les choses.
Ce soir je t'aime trop pour te parler d'amour.
Serre-moi contre ta poitrine!
Je voudrais que ce soit mon tour d'être celui que l'on câline...
Baisse encore un peu l'abat-jour.
Là. Ne parlons plus. Soyons sages.
Et ne bougeons pas. C'est si bon
tes mains tièdes sur mon visage!...
Mais qu'est-ce encor ? Que nous veut-on ?
Ah! c'est le café qu'on apporte !
Eh bien, posez ça là, voyons !
Faites vite!... Et fermez la porte !
Qu'est-ce que je te disais donc ?
Nous prenons ce café... maintenant ? Tu préfères ?
C'est vrai : toi, tu l'aimes très chaud.
Veux-tu que je te serve? Attends! Laisse-moi faire.
Il est fort, aujourd'hui. Du sucre? Un seul morceau?
C'est assez? Veux-tu que je goûte?
Là! Voici votre tasse, amour...
Mais qu'il fait sombre. On n'y voit goutte.
Lève donc un peu l'abat-jour.

Avatar utilizator
gabriela2310b
 
Mesaje: 6251
Locaţie: Chelles
Membru din: Joi Aug 27, 2009 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gabriela2310b » Dum Iun 06, 2010 10:25 am

C'est peut-être ça
(Michel Vaucaire )

C'est peut-être ça
L'amour, le grand amour
C'est peut-être ça
Qui m'a prise à mon tour
Ce je ne sais trop quoi
Qui fait froid dans le dos
Et soudain donne chaud
Quand tout le monde a froid...

C'est peut-être ça
Qui fait battre le coeur
Et pendant des heures
Vous fera rester là
Devant un téléphone
Pour entendre une voix
Devant un téléphone
Qui ne sonnera pas...

C'est peut-être ça
L'amour, le grand amour
C'est peut-être ça
Qui m'a prise à mon tour
Ce sentiment brutal
Lorsque tout allait bien
De se sentir très mal
Sans savoir d'où ça vient

C'est peut-être ça
Qui fait pleurer de rire
Et vous fait courir
A minuit sous la pluie
Sous la pluie, sans manteau
En gueulant qu'il fait beau
En gueulant que la vie
'y a rien de plus joli...
Avant, juste avant
D'aller se foutre à l'eau...

C'est peut-être ça
L'amour...Le Grand Amour!...

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mar Iun 08, 2010 7:13 pm

Pe prag
de Zorica Latcu

Torceam pe prag în răsărit de lună.
Şi visul meu spre tine s-avânta.
În suflet, tainic dragostea cânta,
Ca lira când uşor loveşti o strună.
Simţeam în visul meu o nouă viaţă
Dar mâna alb-a mamei m-a atins.
Şi mângâierea ei mi s-a prelins,
Ca strop de mir curat şi sfânt pe faţă.
Când mi-a vorbit, i-am cunoscut durerea.
Cu glasul greu de griji mi-a spus aşa:
„Te-am plămădit în trup, copila mea,
Precum albina plămădeşte mierea.
Când sângele curat ce-ţi curge-n vine
L-am colorat cu tainice iubiri
Ţi-am aşternut în leagăn trandafiri,
Crescuţi în nopţi de umbre şi lumini.
În veghea mea de chin îngreunată,
Te-am mângâiat cu-a genelor mişcări
Şi te-am scăldat în calde revărsări
De dragoste adâncă şi curată.
Eu bine ştiu că-aşa a fost să fie.
Eu simt că astăzi nu mai eşti a mea,
Sunt ca un stânjenel bătut de nea,
Pe care nici o rază nu-l învie.

Uitasem fusul. Luna răsărise
Şi se suise albă peste zări,
În mine-acum treceau străfulgerări,
Dar ochii mei se înecau în vise.
Eu capul l-am ascuns la mama-n poală
Şi mâna albă-a mamei m-a atins,
Ca strop de mir curat mi s-a prelins
Pe faţă mângâierea ei domoală.
Şi nu mai ştiu. Căzuse-n noapte rouă
Şi vântul lin din pom o scutura?…
În visul meu de-azi noapte se făcea
C-am început să plângem amândouă.

Avatar utilizator
gabriela2310b
 
Mesaje: 6251
Locaţie: Chelles
Membru din: Joi Aug 27, 2009 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gabriela2310b » Mar Iun 08, 2010 10:21 pm

:D ce poezie frumoasa

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mie Iun 09, 2010 1:44 pm

Asa este!Voi,cele care mai aveti parinti,bucurati-le batranetile si chiar daca sunteti la casele voastre nu lasati sa treaca o zi fara sa le spuneti o vorba buna.

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Vin Iun 11, 2010 5:45 pm

Dintele
de Lidia Batali

Mi-a căzut un dinte, mamă,
Şi-acum şuier când vorbesc,
Ştirbu-amicii toţi mă cheamă
Şi-n obraji iute roşesc.

O fetiţă mai glumeaţă
Complimente mi-a făcut:
-Măi Ionuţ, o strungăreaţă,
Ca a ta n-am mai văzut!

Iar un pici la grădiniţă
Tot hlizindu-se mi-a spus:
-Hei, Ionică fără frică,
Un’ţi-e dintele de sus?

-Măi voinice, oare cioara,
Dinţişorul ţi-a furat,
Sau ţi l-a scos surioara?
Un moşneag m-a întrebat.

Dintele mămico aseară
Se mişca aşa cum ştii,
Şi Maria cu o sfoară
Mi l-a scos cât ai clipi.

Şi l-a aruncat voioasă
Peste casă ca-ntr-un joc,
Şi a spus că o să-mi crească,
Altul mult mai bun în loc!

Avatar utilizator
gabriela2310b
 
Mesaje: 6251
Locaţie: Chelles
Membru din: Joi Aug 27, 2009 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gabriela2310b » Sâm Iun 12, 2010 2:08 pm

ce frumoasa e poezia despre dintisor :X:X:X:X

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mar Iun 15, 2010 8:23 am

Cine dintre noi nu si-a scos macar un dinte cu ata! Palpitant!

larissa.maria
 
Mesaje: 3128
Membru din: Mie Feb 17, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde larissa.maria » Mar Iun 15, 2010 2:36 pm

Pruncului meu i se pregatesc de ata 2 dintisori...mi-e asa drag, ca o sa-l vad strirbulet... :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

Avatar utilizator
gabriela2310b
 
Mesaje: 6251
Locaţie: Chelles
Membru din: Joi Aug 27, 2009 12:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde gabriela2310b » Mar Iun 15, 2010 11:40 pm

larissa.maria scrie:Pruncului meu i se pregatesc de ata 2 dintisori...mi-e asa drag, ca o sa-l vad strirbulet... :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:


:D cute

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Joi Iun 24, 2010 9:37 am

Invata
Folclor

Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
cat trebuie prin lume de linistit sa treci

Invata de la toate ca toate sunt surori
Sa treci frumos prin viata, sa poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti
Invata de la Luna sa nu te inspaimanti

Invata de la pasari sa fii mai mult un zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci.

(din lirica populara norvegiana)

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mar Iul 06, 2010 8:33 am

Primăvară

de Claudia Millian Minulescu

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,
Şi-n cuibul meu a poposit pe rând
Şi porumbelul alb, şi vulturul flămând,
Şi soarele, şi vântul, şi tăcerea-adâncă.

Vrea sufletu-mi să-i scutur praful şi tăcerea,
Că-i prăfuit de vânturi şi de griji mărunte...
Pe cine-aşteaptă cuibul meu din munte,
De-mi cere iar să-i curăţ încăperea?

Covor de frunze netede şi moi
Aştern în cuib şi-l primenesc cu cer,
Apoi cobor perdele de mister
Pe farmecul enigmei celei noi.

Şi-aşa, adăpostit de vânt şi soare,
Căminul sufletului meu deschis
Aşteaptă solul ultimului vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Mar Iul 06, 2010 8:44 am

Depinde ...

de Valeria Boiculesi

Vorbele-s ca şi-al mării nisip:
Poţi să le-aduni,
Poţi să le dai chip ...

(Din ele
poţi ridica şi castele,
cu geamuri
din cioburi de stele ;
marea se leagană –
şi unda-i verde chiar de le surpă
nu ai ce pierde !)

Vorbele-s ca şi-al mării nisip :
poţi să le vânturi,
poţi să le dai chip ...
Depinde
numai de tine acum,
dacă
îţi iese văpaie
sau fum –
dacă dărâmi,
sau înalţi !

Depinde de tine ce aripi le pui –
şi-n numele cui ...

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Joi Iul 29, 2010 11:18 am

LUATI-VA TIMP PENTRU 12 LUCRURI
(autor necunoscut)
Luati-va timp pentru lucru- este pretul succesului.
Luati-va timp pentru a gandi- este izvorul puterii.
Luati-va timp de joaca- este secretul tineretii.
Luati-va timp de citit- este fundamentul cunoasterii.
Luati-va timp de inchinare- este autostrada spre veneratie si spala praful pamantului de pe ochii nostri.
Luati-va timp de a ajuta si de a va bucura cu prietenii - este sursa fericirii.
Luati-va timp sa iubiti- este sacramentul vietii.
Luati-va timp sa visati- ridica sufletul spre stele.
Luati-va timp sa radeti- este cantecul care usureaza sarcina vietii.
Luati-va timp pentru sanatate- este adevarata bogatie si tezaur al vietii.
Luati-va timp pentru frumos- se afla pretutindeni in natura.
Luati-va timp pentru planificare- este secretul care ne face in stare sa avem timp pentru a ne lua timp pentru primele 11 lucruri.

Avatar utilizator
dana68
 
Mesaje: 1495
Membru din: Mie Feb 03, 2010 1:00 am Vizualizare profil

Re: Poezia

Mesajde dana68 » Lun Aug 02, 2010 12:16 pm

Poveste cu un copil care le stie pe toate

- Tu ştii ce este un tată?
- Dar tu ştii? am căutat eu, povestitorul cel mai laş, o scăpare...
- Da, scrie acolo: un tată este un om care îţi răspunde la orice-ntrebare.

Luat prin surprindere, altă dată:
- Tu ştii ce este un tată?
- Păi, nu ne-am lămurit?
- Nu, că un tată nu este acelaşi lucru la infinit.

Într-o zi, nu am mai răbdat de curiozitate şi m-am dus la copilul care le ştie pe toate.
- Tu ştii ce este un tată?
- Da.
- Păi, ce este? mi-am luat, cu greu, o voce firească.
- Un tată este un om care are nevoie de o mamă ca să trăiască!

Pe urmă tata a mai fost:
un bucătar atunci când mama nu este acasă,
un om vesel care îi învaţă să se prostească pe copii,
cineva care te păzeşte şi îţi spune pe întuneric o poveste frumoasă
şi multe, multe altele...
Dar, ca să nu le uiţi, trebuie să le scrii...


Povestea unei Mame

A fost odată, într-un timp nu de multă vreme apus, o mamă care avea de la zece copii în sus. Toată curtea era plină de copii, care mai de care mai ageri la minte, mai oacheşi şi mai zglobii. E adevărat că, uneori, când mamei îi era cel mai greu, pe câte unul dintre ei îl mai lua să-l crească şi Dumnezeu. În rest se descurcau, cum şi alţii se mai descurcă încă - doar prin grijă, prin dragoste şi prin muncă.

Era frumoasă viaţa lor, care începea dimineaţa devreme şi se sfârşea seara - când de pe chipurile arse de soarele trudei cădea,într-o strachină cu mămăligă si lapte dulce, toată povara. Unul lângă altul creşteau lângă ea, în somn, de la băieţelul din albioara de lemn, la tânărul şcolit, cu un aer de domn. De la fetiţa cu picioare subţiri şi părul sârmos, la sora cea mare, cu un surâs matur şi sfios.

Iar mama dormea, în vremurile de altădată, tot cu câte un copil la sân, un băiat, sau o fată... Şi nu avea vreme să viseze altceva decât că le va fi bine copiilor ei în ziua când va pleca.

Pentru că fiecare mamă, se ştie, face la sfârşitul anilor săi cea mai lungă călătorie... Ca să se odihnească în cer şi apoi să pregătească, pe îndelete, ce ştie ea că le-a plăcut cel mai mult fiecăruia dintre băieţi şi din fete...


Poveste cu un om mare care voia sa fie mic

Nu ştiu cum să vă zic, dar a fost odată un om mare care voia să fie mic. Toţi oamenii mari visau să fie şi mai mari, iar unii copii se străduiau să se ţină după ei, de aceea când îi întrebai despre un lucru sau altul înmulţeau totul cu trei. Nu înţeleg de ce doreau să fie, să aibă, să poată... orice, acum mai mult decât niciodată. Doar omul despre care nu ştiu cum să vă zic voia să devină din bogat mai sărac şi din mare mai mic.

I-ar fi plăcut cel mai mult să fie precum o furnică. Aşa că s-a dus la ea, plin de frică. Furnico, mă gândesc că poate ai vrea să fii şi tu, într-o zi, Cineva! Dar furnica nu îi răspunse, după cum aţi ghicit, iar omul nostru plecă necăjit.

A încercat la un greier care cânta... Greieruşule, spune-mi că nu ţi-ar displăcea să ai o căsuţă plină cu cele mai multe şi mai proaspete grăunţe de pe pământ! Dar greieruşul a răspuns: şi dacă atunci nu o să mai îmi placă să cânt?

La cine nu s-a dus, a luat la rând toate făpturile mici. Ar fi avut ceva şanse la un arici... Sau la o broscuţă râioasă, alungată, pentru faptul de a se fi scărpinat, dintr-un cor... Însă omul nostru, atât de mare, nu a fost destul de convingător.

Nu-i mai rămânea de făcut decât să aştepte să treacă zilele câte-un pic, câte-un pic...Totuşi, nu să se împuţineze la trup însemna pentru el să devină mai mic.

Ci altceva! Poate o nebunie… Să devină atât de mic, încât totul în jur să capete măreţie!

AnteriorUrmătorul


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Google [Bot] şi 3 vizitatori