Costache Ioanid
Oricine iubeste o floare
Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...
Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.
|
|
PoeziaModeratori: gabipo, denisavasilescu
Re: Poezia
Re: Poezia
Costache Ioanid
Cum trece roua Cum trece roua, sorbita-n crin, cum sboara norii si altii vin, cum piere-un sunet pe-aripi de vint, asa trec toate pe-acest pamint. Cu cit in lume aduni comori, cu cit vrei slava si stringi splendori, cu cit in viata ai tot ce-ai vrea, cu-atit plecarea e si mai grea. Fiori si patimi si trai slavit, au toate-o cale si un sfirsit. Caci toti pleca-vom, lasind ce-am strins; dar unii-n pace iar altii-n plins
Re: Poezia
Tremurând de frumuseţe...
de Nicolae Ţaţomir Pân-a nu-nvăţa să caut Te credeam ascunsă-n flaut, Ori înaltă şi subţire După struna unei lire. Mi te bănuiam ascunsă Sub o floare, sub o frunză; Ghemuită sub mireasmă Ca un vis, ca o fantasmă; Transparentă ca o boare Lângă fiece culoare... M-aşteptai, iubita mea, Lângă lacul fără stea; La răspântia de drumuri Fără cântec şi parfumuri; Lângă cele pământeşti Numai tu aşa cum eşti Fără vis, fără tristeţe, Tremurând de frumuseţe. Melancolie de Traian Demetrescu Când, primăvara, vine-n cârduri Poporul blând de rândunele, Eu parcă-aştept să se rentoarcă Şi visurile mele. Când viaţa pare mai frumoasă Şi mai lipsită de suspine, Eu tot aştept să se rentoarcă Şi visele-mi senine... Se duce vara... şi se duce Poporul blând de rândunele, Iar eu mă simt tot mai departe De visurile mele...
Re: Poezia
Si tu poti face parte din echipa SUN Models! Ai doar de castigat!
Avantajele SUN Models Salariu minim garantat! Pachet de salarizare foarte atractiv, procent consistent si bonusuri periodice. Siguranta unui job 100% legal si a unui mediu de munca placut si relaxant, alaturi de profesionisti, care vor fi alaturi de tine cu sfaturi, idei sau pareri si te vor indruma atunci cand vei avea nevoie. Toate colaborarile noastre se bazeaza pe contract de munca incheiat intre model si studio. Pe toate site-urile cu care lucram este restrictionat accesul persoanelor din Romania, asigurandu-se astfel confidentialitate si intimitatea modelelor. Program de munca flexibil, adaptabil nevoilor de ordin personal (ex. scoala, facultate, sot, copil, etc.) Conditii de munca excelente intr-o locatie ultra-centrala din Constanta asigurata cu sistem de securitate si dotari de ultima generatie, in imediata vecinatate a tuturor mijloacelor de transport in comun, taxi-uri, baruri, pub-uri, restaurante, etc. Camere de lucru individuale, cu un decor modern, confortabil si echipamente de calitate. Sedinte foto gratuite periodice (imaginea ta este extreme de importanta, de aceea vom organiza sedinte foto profesionale care te vor pune in valoare; sedintele foto NU se fac nud). Training gratuit, personalizat (trainerul nostru iti va explica ceea ce vei face, iti va oferi sfaturi, idei, pareri si raspunsuri privitoare la absolut orice intrebare ai, atunci cand ai nevoie si te va ajuta atat la inceput, cat si pe parcursul activitatii tale), suport tehnic disponibil 24/24 si consiliere. Team-buiding-uri periodice (muncim, dar trebuie sa ne si distram si sa ne relaxam; de aceea periodic organizam team-building-uri pentru a ne bucura de rezultatele muncii noastre). Cerintele SUN Models Acest anunt se adreseaza doar persoanelor de sex feminin. Varsta minima 18 ani. Cunoasterea limbii engleze la nivel mediu. Seriozitate, dorinta de a invata, o personalitate comunicativa. Dorinta de a face parte dintr-un colectiv dinamic. Date de contact: Pentru a obtine mai multe informatii, daca doresti sa vezi cum arata studioul sau doresti sa ne contactezi, te rugam sa accesezi site-ul www.videochat-sunmodels.ro E-mail:office@sunmodels.ro Yahoo Messenger:studio_sun@yahoo.com
Re: Poezia
Leagan pentru toata copilaria
Adrian Paunescu  Pune-ţi, copile, capul pe pernă, Te-asteaptă vise, prunc adormit, În vise viaţa este eternă, Cu ceruri blânde şi fără sfârşit. Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă, Nici nu e bine tu să le şti, Lumea-ngenunche la a ta tâmplă, Şi, lângă tine suflet, cor de copii. Astăzi, copile, eu îţi dau pâine, Tu pâinea asta o muşti firesc, Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine, Eu, legănându-te, îmbătrânesc. Trupul tau fraged ca un mesteacăn Să se îndoaie galeş în somn, Ca să creşti mare, plâng şi te leagan, Copile dulce, prea tinere domn. La geam lumina lunii ţi-o scapăr Luminii tale să-i dau ecou, Dormi, fericitule, că eu te apăr, Că eu în tine mă nasc din nou. Capu-l pe perna pune-l, copile, Totul e bine, ai tai sunt vii Şi mai au viaţă şi mai au zile, Să crezi că pururea ei vor trăi. Mama şi tata ţie-ţi vor face Leagăn de stele şi de ninsori, Să-ţi fie bine, să dormi în pace, Să ai lumina la ursitori. Pune-ţi, copile, capul pe pernă, Dormi şi viseaza bunul tău vis, Că-n vise viaţa este eternă, Visul e lumea ce eu ţi-am promis. Pat de rachită mirositoare, Leagăn albastru şi-ncondeiat, Pentru copilul care răsare Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat. Mama te leagană, veghează tata, Somnul ţi-l apară ochi părinteşti, Dormi şi visează că lumea-i gata Şi te asteaptă numai să creşti. Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii, Poate că mâine îţi va fi greu, S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani, Dar nani-nanï, frumosul meu.
Re: Poezia
Ion Minulescu
De ce-ai plecat? De ce-ai plecat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai, Prin munţii cu păduri de brad, Oricine-ar fi - femeie sau bărbat - Potecile te duc spre Iad, Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?... De ce-ai plecat Cu vântu-n părul tău vâlvoi, Când nici un glas nu te-a chemat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai Potecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai E luna primului păcat - Păcatul care dintr-o glumă Te prinde-n laţ şi te sugrumă Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie, În lada cu gunoaie?... Opreşte-te!... Priveşte-n jurul tău... Şi dacă nu ţi-ai murdărit Pantofii de noroi, Fă-ţi cruce Şi întoarce-te napoi!... Fă-ţi cruce Fiindcă n-ai păcătuit Decât în vis... Şi visul s-a sfârşit!... "Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."
Re: Poezia
George Topârceanu
Octombrie  Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene şi roşii. Trec nouri de argint în valuri Şi cântă-a dragoste cocoşii. Mă uit mereu la barometru Şi mă-nfior când scade-un pic, Căci soarele e tot mai mic În diametru. Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice şi mai Subtile... Întârziată fără vreme Se plimbă Toamna prin grădini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. Şi cum abia pluteşte-n mers Ca o marchiză, De parcă-ntregul univers Priveşte-n urmă-i cu surpriză, - Un liliac nedumerit De-alura ei de domnişoară S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit Şi de emoţie-a-nflorit A doua oară...
Re: Poezia
Fabula moralei
Într-o noapte, De vis, Diafană, Pe un lac, Sub tremur de lună, Pluteau împreună O raţă Şi o lebădă wagneriană. - "Uită-te la ea, ce îngâmfată", Şopti raţa înciudată. "Dacă stai şi te socoţi bine, Ce diferenţă între ea şi mine? Aceleaşi pene Şi acelaşi cioc, Ce mai calea-valea, A avut noroc, Arză-o-ar focu’ s-o arză, Vedea-o-aş pe varză!" E şi în istoria asta O socoteală, Deşi cam strâmbă Şi Cam i – MORALĂ: Dacă nu poţi să urci, Măcar să bârfeşti şi să spurci. "Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."
Re: Poezia
Primăvară
Claudia Millian-Minulescu Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă, Şi-n cuibul meu a poposit pe rând Şi porumbelul alb, şi vulturul flămând, Şi soarele, şi vântul, şi tăcerea-adâncă. Vrea sufletu-mi să-i scutur praful şi tăcerea, Că-i prăfuit de vânturi şi de griji mărunte... Pe cine-aşteaptă cuibul meu din munte, De-mi cere iar să-i curăţ încăperea? Covor de frunze netede şi moi Aştern în cuib şi-l primenesc cu cer, Apoi cobor perdele de mister Pe farmecul enigmei celei noi. Şi-aşa, adăpostit de vânt şi soare, Căminul sufletului meu deschis Aşteaptă solul ultimului vis, Cu-ntoarcerea de păsări călătoare. "Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."
Re: Poezia
Fulg, de Nicolae Labis
 Desfrunzit si prea batran, Tremura de frig gorunul. Au cazut si-ntaii fulgi Si l-am prins din zbor pe unul. Migalos lucrata-n fir, Floarea mica si rotunda S-a topit si a murit – O minune de-o secunda. M-am intors induiosat Sa scriu trista ei poveste; Despre-un fulg care-a venit Timpuriu si nu mai este. -Pentru ce n-ai mai ramas In inaltul boltii tale, De-ai venit atat de pur Spre noroaiele din vale? Care vant nelinistit, Rasucindu-te cu ura, Ti-a manat catre pamant Prea gingasa ta faptura? Si de vreme ce sosisi, Pentru ce-ai dat mortii vama? Nu puteai sa fii de-argint, Ori de sticla, ori de scama? Dar in vreme ce scriam Intrebarea mea nebuna, N-am vazut cum langa geam Ninge-ntruna si intruna. Iar cand ochii mi-am-naltat, Am vazut cum prin ninsoare Valea-ntreaga lumina Minunat scaparatoare.
Re: Poezia
Dumitru Matcovschi - Inima de mama
Inima de mama, inima de tata, cade stea din ceruri rosu fulgerata. Inima de tata, inima de mama, cade iara frunza codrului de-arama. Toamna obosita, toamna zbuciumata, inima de mama, inima de tata. Iarna-nzepezita, crunta ca o vama, inima de tata, inima de mama. Grea, tot grea, de piatra noaptea peste vatra; cainele pandeste luna si o latra. Grea, tot grea, de hume noaptea peste lume; glontele pandeste inima anume. Inima de mama, inima de tata... A trecut o viata ca o clipa, iata... Inima de tata, inima de mama... Doua doruri stranse nod intr-o naframa. Dincolo de noapte, dincolo de vant... clopote albastre se aud batand. Dincolo de ploaie, dincolo de dor... se intorc copiii la parintii lor.  "Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."
Re: Poezia
Catrene
M.Eminescu Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămân : Brațe fără de nădejde, Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea, Astfel mă-nfioară dorul Când răsari în calea mea. Tu ești aerul, eu harpa Care tremură în vânt, Tu te miști, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine.  "Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."
Re: Poezia
 Greierele si furnica de Adrian Erbiceanu Ca să nu păţească iară Ca mai an, când pe nimica A cerut un bob sau două La vecina sa Furnica, Iar aceasta, şugubeaţă, Făr’ prea multe să-i cuvânte Îl trimise jos, sub grindă, Pentru-n bob, un an să-i cânte, Greierele -fiind făptaşul- Luă cu sine o desagă, Bob cu bob muncind s-o umple Vara-ntreagă, toamna-ntreagă. Numai că, ajuns la moară, -Rost să-şi facă de bucate- Înlemni văzând că duse O desagă goală-n spate. Pasămite, lunându-şi sacul Şi fixându-l strâns la gură Nu văzuse cum se cască Dedesubt o crăpătură… Încolţit de frig şi foame La Furnică în pridvor Pentru-o mână de bucate Cântă-un greiere de zor. "Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."
Re: Poezia
Micul vânător
de Elena Farago   Spunea Mihnea către câine: - “Tare sunt voios, măi Pik! Uite-ţi dau un os şi pâine, C-am să merg cu tata mâine Şi cu tine merg, măi Pik, Nu-mi mai trebuie nimic; Am o puşcă-adevărată, Am şi sac de vânător, De s-ar face “mâine” odată Să-mi văd puşca încărcată Şi să vad şi eu cum mor Păsărelele din zbor… Va muri vreuna oare Când oi da cu puşca? Dar Am să stau să vad cum moare? Că eu plâng, măi Pik, şi-mi pare C-am să plâng şi-acuma chiar. Plâng, dar mama-i vinovată Că tot spune că-i păcat, Ce, nu ştii? a plâns odată Pentru-o pasăre-mpuşcată Şi pe tata l-a certat. Că spunea că nu-i păcat… Dacă spune tata, poate Că-i aşa cum spune, dar Bine-ar fi, măi Pik, de toate Păsărelele-mpuşcate Ar putea să-nvie iar… Dar atunci la ce-ar fi bune Gloanţe şi alici şi puşti Dacă-n sac nu ai ce pune Când te-ntorci? atuncea, spune, Pentru ce să mai împuşti? Şi cum mergi cu sacu-n spate De n-ai gând să-mpuşti nimic, Şi ce sac mai am eu, frate, Şi ce haine încheiate Cu butoni ce nu se stric’ Că-s de corn de cerb, măi Pik. Ai să vezi tu mâini ce bine Îmi stă mie vânător, Merg cu tata şi cu tine Şi-au să spuie toţi de mine: - “Ce mai pui de vânător!” Pui de vânător, vezi bine, Dar cu mila ce mă fac? Când mi-o spune tata – “Ţine Puşca drept, şi trage bine!” Ce mă fac, măi Pik, ce fac Când va face puşca PAC, Şi-oi vedea eu păsărele Moarte din pricina mea? Am să plâng mai rău ca ele… Doamne, zău, ce de belele, Vai de bucuria mea! Dar de-aş spune tatei oare Că pân’ mă deprind, aş vrea Să merg doar la vânătoare Şi să-mi fac o ţintă mare Colo-n câmp să trag în ea? Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea? Şi să-l rog să-mi dea şi mie Să aduc ceva vânat? Uite-aşa, halal să-mi fie! Cine ar putea să ştie Că nu eu l-am împuşcat? Dar de cineva mă-ntreabă Ce aduc în sac, pot eu Să mai fiu copil de treabă De-oi minţi spunând în grabă Că aduc vânatul meu? Nu, măi Pik, întotdeauna Le-am spus toate drept şi-acum Să trântesc gogea minciună Pentr-un “bravo” luat în drum Pe nedrept? Ba nicidecum, Eu răspund vorba curată Cum e drept, şi alt nimic - Că pe cei ce mint o dată Nu-i mai crede nimeni, Pik. Şi rămân pe viaţa toată Nişte oameni de nimic”. "Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o."
Anterior Cine este conectatUtilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||